Batrane An

Peste inalta-ti frunte,
Curand s-asterne noapte.
Si cat iti sunt de cunoscute
Zvacniri a ultimelor soapte !
Durerea despartirii
Nu poate-a te retine
Fiindca e o lege- a firii:
Plecand tu, un altul vine
Si-apoi ,
De ce sa-ti para rau, Batrane?
‘N-al tau trecut,
ai strabatut
Un drum ravnit de-atata lume.
Si-i vrerea unei legi firesti
De-a fi mereu cum nu doresti
Si de-a dori ce nu cunosti-
“Tu, fara truda-mbatranesti,
Eu ma caznesc sa-ntineresc “
Aceste forte-s cuplul vietii
Si se rotesc necontenit
Cel ce sta pe spita rotii
Observa –al vietii labirint
Prin care,lacoma,cu zor sporit,
Alearga necesara Moarte.
Ea secera nu vieti sfarsite,
Ci vieti prea pline de pacate-
Deaceea toti se tem de Moarte.
Celui asezat in centrul
Cuplului fortelor date,
Negresit va crede Omul
Ca pe-o stea cazand in noapte.
Iar ,voi, multimea de pe cerc
Traiti atat de nefiresc-
Vi-i teama-a fi precum simtiti
Tot scoateti legi si va-ngraditi.
Cand intamplarea v-aduce-n scena,
Purtand pe umeri faima voastra,
Multi semeni spune-vor ca-I proasta,
Ca-I indecenta si obscena !
Drag Omule, iubite frate
Nu te mai crede cu pacate
Tu-n liniste, dupa spectacol,
Priveste-te cum ti-ar sta gol
Lipsit de asprele-ti restrctii
Traieste-odata propriu-ti rol
De varf al Piramidei Vietii
Si gusta-i plinul voluptatii
Pana ce legile lumesti
n-or arde-n tine constiinta
Ca tu existi si-ti trebuiesti
Spre-a nu mai fi ceeace esti:
Un sclav luptand cu Nefiinta
Iar daca-atat iti sunt de clare
Convingerile astea amare,
Ca pe Pamant doar de trudesti
Ferice-n Cer tu-ai sa traiesti,
Nu ai motive sa regreti,
Ca nu mai ai si alte vieti
Curaj, si-o ia de la-nceput,
Cu mintea-ti de pe urma,
Vei sti ce-I bine de facut,
Povatuindu-ti marea turma!
…………………………….
In mijlocul placutei nopti
Batranu-si ia desagii goi
Ne mangaie pe rand pe toti
Si-si ia adio de la noi.
Adio,dar,Batrane An !
Adio toti iti zic
Si inainte-a-ti formula pareri de rau
Sopteste fratelui mai mic,
Ca jos,pe Lume, l-astept EU !
Par une idée de Adna-Rams-U-Naet- Nob.