SA FIM FERMI IN VREREA NOASTRA

 

Intotdeauna am fost atras de Cerul plin de stele al noptilor senine, iar stelele cazatoare ma fascinau de-a-binelea. Dati-mi sa scriu si luati aminte la ce va spun din cele ce vad…

        Sunt OM ca si voi, nu sunt un sfant, Doamne fereste! Voi fi facut poate destule pacate cu gandul, cu vorba ori cu fapta,inainte de aceasta lunga,Luminoasa  Noapte de 21 spre 22 dec. 2007. Si nu cred ca nu voi mai pacatui de-aci incolo. Important este sa Cred ca stiu si pot sa ma trezesc la vrerea mea, din orice situatie. Deci totul e s t e  sa vrei  si sigur vei reusi. Aceasta va fi Credinta  viitorilor Oameni. De altfel ca si pana acum :

 

 

                SA FIM FERMI IN VREREA NOASTRA

 

        OMULE, bine faci, bine gasesti

        Cu Rai alaturi de te-aduni,

        Tu poti trai printer nebuni,

        Dar farmec vietii n-ai sa-I dai

        Ramai un necesar reper

        De-a compara pe azi cu ieri

        Cu fala dus in efemer

        Devii Nimicului adios-

        E prima fata a lui TOT,

        Prin care Unicul se stie

        Stapan deplin pe vesnicie.

Ai dreptul tau, nu esti de vina

                Si Intunericu-I facut

                                De la-nceput

                Luminii de urat sa-I tina.

        Dar cel ce OM ales a fost  sa fie

        In trecerea-I  prin vesnicie,

        Ii este dat sa aiba o dorita-

        Sa fie fericit, lipsit de suferinta.

                Mai mult decat in viata,

                                Dupa  moarte

                El crede-n fericirea ce-o sa vie

                Traind aici cu dragoste

                                In pace si-armonie.

       

 

        TU- Raul OM, cealalta fata a lui TOT

        Alesa-I prin razboaie, boli si crime,

        Sa-ncerci a subjuga intreaga Lume

        Tarand-o-n vesnica Intunecime.

        Bazat pe slabiciunea firii Omului

        Ai profitat de lacomia si puterea urii

        Sprijinindu-te deplin

                Pe calai si  criminali docili

        Si chiar pe-acei ce trebuiau sa fie

        Meniti prin slujba si-a lor manoasa meserie-

        Alinatorii durerii sarmanilor umili.

                In crunta-ti marsavie, fara sfiala,

                Cu mintea-ti geniala,

                Te-ai folosit precum se stie,

                De condamnati si Inalti Prelati-

        Papi , Patriarhi,

                        Protii bisericilor toate-

        Crestine, musulmane, plenar mozaicate

        Ti-au dat pumnalul sigur

        Sa poti a ne-njunghea,

        Furandu-ne Credinta,

                Tarandu-ne de partea TA,

        Neocolit, si-au dat avizu-n public

        Numindu-te curat, far’de pacate

        Egal lui TOT pe-a doua parte,

        Transformand Lumea in Nimic.

Acum la despartire ce sa-ti zic

                Tu esti Stapan pe-o jumatate Lume

                Ai plinatate-n echlibru fizic

                Prin noi,

                        Oamenii fideli ai Lumii Bune,

                Mama materie pare a spune

                Sa n-avem teama de nimic

                Pe drumul ce ne-a fost croit,

                Sa mergem sigur, negresit.

                Oare acum cand am aflat

                Dincotro spre unde tindem

                Sa fi fost dati la-ntarcat,

                Spre-a sti lupta san e mentinem?

 

                Mamei ce sa-I mai pretindem

                Spre-a afla  ce-a fost ‘nainte?

                Pe ce drumuri infinite

                S-o intinde Zarea Firii?

                Cum mai poate fi strunita

                Slobozenia gandirii?

                Care vrea sa stie, poate

                A afla ce-I mai departe

                Dincolo de-a noastra moarte?

 

                Colo sus pe bolta-albastra

                Cu lumini din Paradis

                La toate raspunsu-I scris:

           SA FIM FERMI IN VREREA NOASTRA !