duminică, 2 iunie 2013

LUPTAND PE BARICADE



Dupa atata umblet
Prin lumea vanzolita
De proprii interese,
Ramasa-I fara tinta
Tu,Omule cu suflet
De tine cui sa-I pese?
Tie-
          un tanar plin de vlaga
Putinta de-a munci ti-au luat…
Te-au pus s-alergi in lumea larga
Sa-ti vinzi si sufletul curat.
 
In Tara ta valoarea ti-ai pierdut.
De n-ai o meserie cheie,
s-aplauzi zgomotos
pe cei ce te-au vandut,
Sa-I dai si ce n-a vrut sa-ti ieie,
Stapanului sosit
          De-oriunde-a fost sa vie,
Esti marfa fara prêt-
Un nataflet,badie.
 
Numai gramada stransi
Puteti a mai conta
De va lasati condusi
Cu scopul de-a schimba
Un mers anapoda
Al celora suspusi
Care-au facut pe vrerea
Prietenilor…dusi.
 
Ce a mai ramas din tine
ROMANAS  chipes sub soare?
 
 
Robotel de te nasteai
Alta grija nu aveai
Cu-o racheta oarecare
Pornind dinspre Ursa Mare
Spre-o planeta verde-albastra,
Bunaoara ca a noastra,
Croit fara sentiment,
Te-ai fi cufundat adanc
Pana-n inima celor ce plang
                   Ca nu sant.
I-ai fi scos poate la soare
Dandu-le viata si trup
Recoltand din fiecare
Mostre experimentale
Intereselor de grup-
Celor ce-ti vor fi-mplantat
Scop ce-l aveai de urmat
Trimis fiind spre Pamant.
 
Apoi,
Fara a le da binete,
Nici vorba de politete
Ori de remuscari in cuget,
Nu te-ai fi uitat ca plang,
Ai fi disparut natang
Fara cel mai mic regret.
 
Hotarata dinainte,
Soarta te vru Om cu Minte.
Singur,tu, sa fii istetul
In stare a suporta
Sila, Greata si Dispretul
Celora de felul tau
Ce-au prins a se erija
Mai presus de Dumnezeu.
-------------------------------
Tu incerci sa pui la cale
A schimba a Lumii soarta?
 
Lumea e un car cu Oale
Mesterul Olar,agale,
Invartind la a lui roata
Puse-n fiecare Oala
Chibzuit ,la toti de-odata
Minte agera-nteleapta
Cu dragoste adevarata-
Cu o singura-nvoiala:
Sa fim buni la Judecata,
Ca de nu, Iadul ne-asteapta!
 
Lesne ti-o parea matale
A schimba a Lumii cale
Dand cu multa-ndemre
Cu-o maciuca-n car cu Oale,
Fara teama de urmare…
 
Dar gandit-ai dumneata
Ca vederea va sa-ti piara
Cand un ciob din multe-aiurea
Se va-nfige ca o fiara
Si va sta sub geana ta?
 
Nu cu ghioaga
          Incercam taria Oalei
Si nici vrem s-o bucatim
Toti dorim a-I gasi forma
Fain in Ea sa ne simtim
 
Nu privi la Ea cu spaima
Fiindca fiecare Oala
Ascunde in Ea o taina
Ea pastreaza-n golul ei
Raspuns ce l-am cautat
Atunci cand ne-am intrebat:
Cine suntem?
Si-ncotro am vrea s-ajungem?
 
Catand bine prin ulcele
Undeva mai pe la fund
Acolo e Samburele
Si pe el clar desenat
Cararea de urmat… 
 
“Pamantul –mama
Cu tatal-Soarele din cer
Parintii Omului se cheama-
Acesta-I Marele Mister!
Nascandu-ne avem ca  scop
De mama s-avem grija-anume
Cat timp Soarele n-apune
Mereu  ‘nacelasi loc”
 
Pastreaza –al Oalei format
Schimba-I locul deocamdat’
Sus,in varf de piramida
Tuturor sa le surada.
 
Sfaramand-o,scoti scantei
Unii samburi se usuca,
Cei ramasi cararea-ncurca
Si cu ei ,
          Tu ai de furca!
 
In loc s-ajungi prin lumina
Mai presus de ce-ai fost ieri,
Te cufunzi in hau si tina,
Ne-mplinirea ti se-aduna,
Prin nimicuri ai sa pieri.
 
Nu cred ca e intelept
Sa renunti a mai lupta
Grija ai pe drumul drept
Pe altul a nu-ncurca.
 
Nici magarul cel destept
Nu pleaca oricum din viata
Retragandu-se discret
Intr-un loc tainic ales
El ar vrea prin ultim raget
Sa se faca inteles:
-“Omule cu judecata
Saci mai grei ca mine insumi
Ti-I caram in sus, pe culmi
Fara hrana din belsug,
Nici cu apa ,ca rsplata
Mai intrebi de ce ma duc?
De vrei de folos sa-ti fiu,
Poarta-te mai grijuliu!”
---------------------------------
Asa ca ,frate romane,
Fa ce poti de azi pe maine,
Pana Ceru’ s-o-ndura
Dreapta cale-a-ti arata.
 
Rau imi pare ca doar ceata
Te-nconjoara dimineata
Cand de griji si de nesomn
Zbuciumat,devii neOM
Cand nu stii pe un’ s-apuci
Si nu poti drum nou sa urci
Caci pe-oricare il alegi
Intalnesti numai betegi
Mult mai vitregiti ca tine-
Cei ce si-au pierdut mandria
Increderea si speranta
Ca-ar putea in Romania
Reechilibra balanta…
 
Cei putini sunt tari,suspusi
Iar cei multi,a lor supusi.
Cuminciori de vor sedea,
Ei de toate vor avea
Toate cate vor pofti
Atunci…
          Cand nu vor mai fi!
 
ROMANAS cu suflet mare
Rau te clatini pe carare
Cui ar trebui sa-I pese?
 
Pentru cine-n cale-ti iese
Pari Oaia  ratacita
Ce-asteapta Lup flamand
s-o-nvete cum s-ajunga
la propriul ei mormant.
 
Cand Lupul te zareste
Spre tine vine bland
Banuitor priveste
Si-ncearca sa se-ntrebe:
Ce viclesug ascunzi
Ca-n groapa sa-l afunzi?
Ce gand te urmareste?
 
De-al tau scop se indoieste
Ca ai rataci aiurea
Iesind in camp deschis
Sa-ti cauti mantuirea
Spre Cer, in Paradis.
 
Neincrezator fiind,
Te-adulmeca cu jind
Dar pofta isi repugna.
“Tu ,Oaie, esti nebuna
Cu stiutu-ti viclesug
Mai vrea legat pe rug
Te las,mai bine fug”…
-         - - - - - - - - - - - - - -.
 Si, totusi,Ratacita ,
Ar merita sa-I spun:
“Hei,Oaie draga-
Prietena ,de-acum,
La cei sfinti te roaga
Sa nu te lase-n drum
Sa-ti lumine cararea
Pe care-apoi s-alergi
Sa scapi dintre betegi.
Si daca nu vor vrea,
Ramai in seama mea !
 
Pentru ca ,mie, zau-
mi-e martor Dumnezeu,
vazandu-te gemand,
ma bantuie un gand:
          Decat sa te invat,
          Sa-ncerc a-ti arata
          Ca-ti este tare carnea
          Ca nu-mi trebuie lana,
Nici lapte de-I avea
Mie imi e totuna
De tii la viata ta
Ori moarta mi te-ai da.
Problema grea ce-mi pare
A fi de rezolvat,
E ca nu stiu pe care
Din drumuri sa te-abat…
Vrei sloboda de griji
Pe varf de deal sa stai?
Sau aripi sa-ti intinzi,
Sa zbori spre Paradis,
in Rai?
Dar, nuuuu,
Asculta bine,Tu !
Din starea grea in care
Acum  (tu)  te gasesti
Nu poti sa mai gresesti.
Pe-un singur drum se poate
Intrezari Speranta
A te elibera-
LUPTAND PE BARICADE !
Inapoi nu mai poti da.
Ca arma-CUTEZANTA
De-a trece si prin foc
E singurul mijloc.
 
 
Atunci cand esti la greu,
Sa LUPTI  PE  BARICADE !
Si-n lupta , cel ce cade,
Il vrea chiar Dumnezeu.
De cel ce se ridica
Si-n cale-mi iarasi pica,
De EL, am grija eu !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu