Sa traiesti,Stapane!
Noroc
si buna zi
Sa
ma aduca langa tine.
Eu
sunt al tau supus magar
Impodobit
cum se cuvine-
Cu
pielea bine sacelata
Si
cu tinuta aranjata,
In
fata ta apar.
Azi
ma-mbracai cu-o alta piele
Caci
cea de Om…
Nu
vreau sa-ti faci din ea pingele
Si
ma prezint poruncii tale
Cu
plecaciune si iertare,
S-ascult,Stapane,
A
doua incercare…
Spre
marea-mi bucurie,
La
primul raget,tu,mi-ai dat,
Batute-n
cuie,
Cateva
scanduri
Ca
drept pat,
Pe
care atipind usor,
S-astup
al glasului sonor.
Dar
cand prin somn,
De
frig ,eu,tremurand,
Ma
pomenesc iarasi mugind,
Nu
stiu ce as putea sa fac,
Spre-a-ti
fi pe plac,
Asa
ca-n zorii primei dimineti,
In
mare graba si cu teama,
Supusa,mintea
ma indeamna
Sa-ti
cer,prea crudule, sa ierti!
Voi
sugruma ragetul care
Ti-aduce-atata
suparare.
Sa
ierti,Stapane,caci se poate
Chiar
judecata ta socoate
Ca
nu e timp prielnic,
Ba,inca
nici nu-s vrednic
A
fi un osandit la moarte.
(De
toti ai tai lucru-I stiut
Ca-s
un magar nepriceput
Cand
cer in graba ajutor
Unui
,Stapan,crud, dictator)
In
fine,
De-I
porunci,Stapane,cu trufie
Sa fiu bagat la fund de puscarie,
Apoi,
Numai
atunci
un
biet magar va intelege
Ca
ragetele lui prelungi,
Altcum
nu se vor drege !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu