duminică, 2 iunie 2013

PARTAS LA DEZONOAREA SUFLETULUI MEU



                   La noi in sat,
                   Cand hotii s-adunau la Sfat,
                   Eu niciodata nu i-am asistat.
                   De-aceea poate- acum, mi-I greu
                   S-asist.
                             Caci
                                      Printre ei,
                   Ma vad si eu
                   Partas la dezonoarea sufletului meu…
                   Legati-mi mainile
                                       Si ma purtati prin sat
                   Sa vada gospodinele
                                        Ca-mi sade bine si legat.
                   Dar cine-I cel ce ma jigneste?
                   As vrea sa  cred
                                      Ca stie romaneste.
                   Sau daca-I rus, sa-mi spuna:
                                                Pe ruseste,
                   Cum se cer scuze,
                                      Cand cineva greseste?
 
                   In grupul ce murmura-n urma-mi cand trec
                   Disting matahala privindu-ma bleg
                   Acum,
                           El tace chitic.
                   Vazandu-mi de drum ,
                   Apuc sa-I mai zic:
                   Pe cel ce simtirea nu-l cata nicicand,
                   Natura-l imbraca in chip slut si had.
                   Si-am plecat,
                             Cu mainile-n fata legat
                             Motiv pentru care –
                                                EI  rad !
                   Dar ce-am facut
                   De m-au legat cu lanturi la picioare?
                   Nu le-a placut
a mea dreapta  spinare?
                   Sau  i-am jignit,
                             Privindu-I cu sfidare,
                   Vazandu-I cum se zbat
                             Sa prinda-n a lor gheare
                   Prostimea ratacita,
                                      Lipsita de-aparare?
 
                   Cu spaima-au stapanit-o
                                      Destul de multa vreme…
                   Cazanul urii fierbe
                                      Si-n clocot lumea geme
                   In ropot sacadat
                             Dinspre apus vin semne
                   Ca digul ros s-a spart !
                             Monstrul ateu se teme
                   Multimile in cor
                             Au prins azi sa-l blesteme.
                   Iar valul ridicat loveste cu putere
                   In zidul ferecat si portile inalte-
                   Mestesugit croite de Diavol
                             Cu-a lui vrere
                   De-a fi Stapanul Lumii
                             Cea plina de pacate.
 
                   Cad lanturile grele
                             Si-un vuiet surd rasuna
                             Din zalele plesnite.
                             Multimile se-aduna,
                             Se cauta ,se striga,
                   Si fericiti constata ca nu le mai e frica !
                   ………………………………………..
                   Scapati de Intuneric,priviri spre cer ridica:
                   Iti multumim,o, Doamne,indurator si bun,
                   De judecata mare ne pregatim de-acum !
                    ………………………………………..
                   La noi in sat,
                   Cand hotii se vor aduna la Sfat,
                   Eu voi sti ce s-a-ntamplat.
                   De vremi noi s-au speriat
                   Si de spaima,ei ,in taina,
                   Isi vor pune-o  alta haina !!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu