Nepasarea

          Sa nu crezi ca vreau pricepe

          Ce ai in gand si cata minte

          Nu-I cere sa se indrepte

          Celui fals, spre locuri sfinte.

 

          Ochi si suflet impreuna

          Chiar de-au scanteiat candva,

Inchisi vesnic sa ramana

De-au mintit inima mea.

 

Deie,Domnul, ca si tie

Sa-ti iasa-n cale nepasarea

Acelora ce i-ai iubit.

Sa ti se subtie rabdarea

Tot asteptand vreo multumire

Din partea celora pe care

I-ai strans la piept cu indragire

Cand n-aveau casa ,nici mancare.

 

S-ajungi a crede-n cei veniti

Ca-s multi si necajiti…

Si-apoi sa vezi ca-ntotdeauna

Te-au inselat si te-au mintit.

 

Iar dac-n soapta,inima

Te-asigura ca n-ai gresit,

Fiindu-le ocrotitoarea,

Primeste-n dar ca merit-

          NEPASAREA !