duminică, 2 iunie 2013

FRATI ROMANI

  Nr. 1

I. FRATI ROMANI,
  
                Stiu ca m-asteptati demult. Nu eu mi-am dorit intarzierea, ci numarul rugilor voastre catre Mama Dumnezeu n-au fost indeajuns pentru a se hotari dezlipirea mea de CER!

      Si ce-ati fi vrut sa va fiu?- Izbavitor  a multelor pacate vii? Sau plinitorul dorintelor voastre nenascute?

      V-ati dorit, desigur, un DOMN- facator de DREPTATE pe Pamant intre cei egali, fii ai aceleeasi Mame!

Ei bine- IATA-MA-S, AM VENIT! 

-          Dar cine te-a chemat?
-          Pai, nu VOI? Nu VOI v-ati rugat la Domnul sa va dea un Om de omenie, un Roman care sa tina la TARA si la NEAM!?
Daca nu VOI, poate sforarii scamatoriilor de pe sticla ori acei aprigi concurenti rostitori de vorbe goale..

          Daca nu voi, poate trambitasii acelui Capitalism-Hotie, ravnit de multa vreme si de catre cativa romanasi cu dolarii la saltea ,de pe timpul lui nea NICU

Pe de-alde mine, cineva ii striga si ii cheama. Tara are nevoie si de noi…cei ascunsi atata timp de frica bratului lung al fratelui SATANA!

  Si, daca tot trebuie sa…plecam, macar acum, marea neimplinire (-a nu fi fost de mai mult folos neamului ,cu priceperea mintii, din lipsa de curaj si un mare dor de CONSERVARE pentru viitori urmasi) sa ne determine a scoate capul afara si a incerca sa facem ceva…

            Am venit dar, la chemarea acelora ce NU mai au glas de rostit durerea, la chemarea fratilor romani muribunzi, dupa 20 de ani de Democratie (CAPITALISM-HOTIE importat de la batranii capitalisti occidentali, ramasi perplexi de aparitia multimilionarilor romani in doar o singura legislatura de 4 ani!)

           Cred, totusi, ca am venit si la chemarea

-          nevazatorilor, surzilor, mutilor si schiopilor SANATOSI;

-          la chemarea tuturor romanilor BOLNAVI

·        de ascultat la radio,

·        de privit la televizor,

·        de citit ziare, reviste si reclame de popularizare a facaturilor de tot felul, in toate domeniile, si a HOTIEI generalizate;

-   dar si la chemarea acelora Bolnavi

·        de stat pe sacii cu bani primiti ca pensie de la stat, fara sa fi cotizat  corespunzator  pentru  un asa  plocon…

·        a asfixiatilor intoxicati de fasole si carnati cu o berica data de pomana de alesii neamului- viitori parlamentari;

·        a acelora Imbolnaviti de stransoarea fularelor colorate primite cadou din patru in patru ani  de la diversi candidati  pe inalte functii in treburile statului, care, acum ii face sa vada doar Negru in fata ochilor;

-          cat si la chemarea acelora

... Bolnavi de limbarita, care-si dau cu parerea in TOT si-n TOATE, dar repede se ascund dupa deget, atunci cand se hotaraste pornirea la lupta in vreo anume directie…

Indiferent cine sunt cei ce m-au chemat,

Vreau, in prelegerea de fata,
Sa va spun parerea mea
Si va-ndemn, va dau Poavata,
TINETI  CONT, va rog, de EA!

                       Acum e momentul, FRATE                                       Nr.2

 

Doar de boii de la jug
Carul inainte-i tras
Si adanc se-nfinge plugul
In pamant ce-a mai ramas
          Retezandu-le tainul
          Boii-n laturi trag si fug
          Nu-i mai sperie nici biciul 
          Nici stapanul had si crud
In cireada cand ajung,
Fratii lor mai slabanogi
De picioare cam ologi,
           Ii intreaba:
          Ce-ati facut?
          Vine iarna
          Cand nimic nu-i de pescut,
          Pe stapani i-ati suparat
          C-ati fugit de la arat.
          I-ati intaratat de zor
          Sa ne dea la abator.
Ba, eu cred c- am sa-i impung
          Zise boul dinspre OM
          Si la dreapta judecata
          De ce nu mai trag in jug
          Cu curaj am sa raspund:
Forta nu mai am sa trag
Fiindca-am fost hranit cu paie
Minte n-am, nu stiu sa plang
Dar cu cornul cand lovesc
Toti din jur ma ocolesc
Si-apoi, pe ses ma opresc
Sa mananc ce -mi place mie
Sa beau apa si sa rag
Pana le-oi fi iarasi drag!
Cred c- ar fi bine  si noi,
Zise boul dinspre Brazda,
Sa facem la fel ca el
Stapanii poate-or sa vada
Ca de strechie-ntepati,
Nimic nu ne mai opreste
Nimeni nu ne potoleste
A-i stalci pe sub copite
Pe stapani, fiare cumplite
          In zadar poate strigati,
          Tainu’n napoi ca-l dati,
          Caci de-a  noastre coarne-nfipte
          Nu veti mai scapa oricum…
……………………………………….
Totusi cineva ne-ndeamna
De-ati gresit
            Sa tinem seama
Cin’ se face vinovat
De felul cum v-ati purtat?
Icercati ne da tainul
Sa va putem tolera
Caci din toti,poate vreunul
Va sti a ne valora.
Dati tainul si-om vedea
Cati din voi vor ramanea…
Cearta voastra zi de zi
Cand pe sticla apareti
Tuturor ne pare-a fi
Un nou circ cu oameni beti
Cum puteti sa va conduceti?…
…………………………
Priceput-am cum sta treaba
Voi va cam sfaditi degeaba.
S-aratati c-aveti de lucru
Si ca sprijiniti poporu’ !
                   x     x        
Dar, voi, dragi ascultatori,
Voi sarmanii cititori,
Fratii mei, BOI de romani,
Ce veti face azi si mani?
Cand va veti porni sa-mpungeti
Sub copite sa-i calcati
Pe acei tirani spurcati,
Pe veci de ei sa scapati
Tara s-o recuperati
C-au vandut-o pe nimic
Acei de la “ Doi si un pic” !?
Cand porni-veti hotarat
Sa scapati de OMUL SLUT
Cel hain, fara cuvant?
Acum e momentul, frate-
LA ALEGERI  DOAR se poate!
          

II.  Cine-s si de unde?

Sunt Constantin Simion Ghinelea.

               Ma trag dintr-o familie de oameni gospodari, tarani stiutori de carte, fiind al treilea dintre cei patru copii ai lor. Al patrulea, fratele geaman, s-a nascut la o ora dupa mine, ne deosebeste doar culoraea ochilor, ai mei sunt senini-albastri, ai lui sunt caprui, verzui.
              M-am nascut la sfarsitul anilor 30, in localitatea Codreni din Judetul Falciu, intr-un sat insirat la poalele unor dealuri saracacioase, brazdat de la N la S de albia unui paraias care strabate sesul nu prea lat, despartind  casele cu gradini in fundul curtii ,de ogoarele arabile insirate spre asfintit, pe vreo 3-4 tarlale domoale, insumand cca 5-600 de ha.
              La varsta de 10 ani am ales cu bucurie sa merg la o scoala in cadrul unui camin de copii orfani de razboi, renuntand a mai fi cioban la oile lui mos Petrea M.
              Dupa absolvirea Liceului theoretic, inceput la Sinaia si terminat la Vaslui, am lucrat patru ani in invatamant ca suplinitor.
              La sfarsitul anilor ’50 am intrat ca bursier la Institutul Politehnic din Iasi,facultatea de Constructii, dupa absolvirea caruia am haladuit pe Santierele Patriei aproape 30 de ani,de-a lungul si de-a latul Tarii. Fara a-mi termina stagiatura, acuta lipsa de cadre tehnice cu studii superioare, de la acea vreme, a facut posibil ca inca de la inceput sa mi se  incredinteze  posturi de conducere in executie, in investitii, iar ceva mai tarziu chiar  si in proiectare, desi nu am fost membru al Partitudului Unic-Comunist!

             In 1957, pe cand eram professor suplinitor de matematica la o scoala elementara de 7 clase din judetul Vaslui, am fost recrutat pentru INSTITUTUL DE LIMBI STRAINE din Bucuresti.
As fi fost poate coleg cu mai tanarul Dumitru TINU, daca cei de la Securitate nu mi-ar fi respins Dosarul, urmare unui incident neplacut avut cu o colega de servici de la respectiva scoala.
             In 1978, pentru rezultatele relative bune ale muncii pe santier, am capatat increderea sefilor si mi s-a permis a merge intr-o excursie in Germania, de unde nemaiintorcandu-ma cu grupul, dupa 6 luni am fost declarat DISPARUT !.
             M-am ratacit cativa ani prin Canada, muncind din greu ca sa-mi castig existenta, am mai trecut si prin Franta, iar dupa joaca de-a “ HOTII si VARDISTII” din Dec. ’89 am revenit  in ROMANIA.
            Geamanul meu, ferit, inexplicabil, de bratul lung al supraveghetorilor omniprezenti ai Epocii de Aur, a ramas “intunecat” dar INTREG. S-a  inchis in sine, croindu-si o LUME proprie Omului LIBER.
            Intre 2002-2004 am urmat cursul lui de eliberare de sub jugul bigotismului religios, la care instrainarea m-a constrans  si in aprilie 2006 l-am absolvit cu bine, fara sacrificii prea mari. Odata cu examenul de absolvire am faramitat pentru totdeauna incorsetarea religioasa in care am fost tinut atata amar de vreme, devenind OM LIBER, propriul meu Stapan.

                  Ca deviza, in Noua VIATA mi-am ales:
                  Ma vreau LIBERTATII Unealta
                  Nadejdea sa-mi fie ca cerul senin
                  Si LUPT, ca vietii ce mi-a fost data
                  Sa-i fur FERICIREA ce-acum mi-o destin!
                                                             

           III.  Intaia prelegere catre urmasii SFANTULUI POPOR DAC, Romanii de astazi.

                                                                                                               MOTTO:

          E timpul sluga veche si rob al celui rau
Tu, Omule si frate, sa-ti fii stapanul tau!

                                               T. Arghezi .

Sunt Constantin Simion GHINELEA
            Infatisarea imi este cea a Omului croit dupa chipul si asemanarea unui Dumnezeu imaginar…
            Dragilor, niciodata Omul n-a fost lipsit de griji in relativ scurta lui viata pe planeta Pamant.
            Fiecare epoca prin care a trecut l-a solicitat la maximum fizic si intellectual.
Adaptarea la conditiile de mediu i-a croit o tinuta fizica svelta, supla si rezistenta, i-a ascutit mintea pentru a putea trece de obstacolele ivite in cale, i-a dezvoltat limbajul pentru comunicare si i-a imblanzit sufletul, desprinzandu-l de regnul animal, devenind OM- Materia ajunsa la constiinta de sine!

            Ori de cate ori a intampinat probleme grele de-a lungul evolutiei sale, doar pentru scurt timp s-a vazut in impas, cautand a-si motiva neputinta pe  seama unui Dumnezeu care stie  a le face si desface pe toate cate-s in Cer si  pe Pamant …
Intuitia i-a fost buna si n-a gresit prea mult cand acestui Dumnezeu i-a dat si-un nume-Shiva, Moise, Buddha, Ioan, Shimon, Isus, Mahomed etc., pentruca  Dumnezeu intradevar exista si poate avea orice nume dorim ,noi ,Oamenii ,sa-I dam.
Pentru fiecare  dintre noi, Dumnezeu trebuie sa fie in primul rand Mama si Tata care ne-au adus pe lume si lor trebuie sa le purtam respectful cuvenit si pretuirea suprema pentru totdeauna. Dar Mama a tuturor  Dumnezeilor nostri si a tot ceeace exista – vazut si nevazut- este una singura- MEMORIA GLOBALA A MATERIEI  UNIVERSALE.
Totdeauna cand ne rugam EI cu evlavie si smerenie, ne racordam creerul la  Mama Dumnezeu si EA, nepartinitoare, ne rasplateste pe fiecare proportional cu meritele ce le dobandim prin felul  cum gandim si cum realizam acest gand !
Restrictiile de tot felul i-au ascutit mintea, determinandu-l a-si gasi singur modalitatea  iesirii din impas. Ince, incet, in spatele superOmului a descoperit ca nueste altcineva decat EL insusi.          
Despre Mama Dumnezeu mi-am exprimat mai amanuntit ideile in poemul “OMUL-UN TOT”. Aceasta lucrare a izvorat din necesitatea sustinerii examenului de absolvire a cursurilor “ OMUL- FAURITORUL PROPRIULUI DESTIN”

                                            OMUL-UN TOT                                                            Nr.3

                                  MOTTO:

TOTUL si NIMICUL sunt cele doua fete ale    
      UNICULUI-  (Mama Dumnezeu)

Inexistentul nu putea fi, din moment ce suntem! Marginilie lui, oricat de mici, trebuiau sa fi fost incapute in ceva, iar cele mari, fiind fara de sfarsit, nu pot  fi cunoscute. Ceva ce incepe si nu se mai termina, ramane necunoscut. Tot ce nu este cunoscut, nu exista!

In limitele acestui Inexistent, cred eu, dainuim si noi.

      Inainte de….a fost NIMICUL
      Dincolo de…este  marginea lui.
      Asa s-a nascut Dumnezeu Tatal- dupa chipul si asemanarea OMului!

                       I

Nu sunt profet
Si nici nu sunt cazut din Ceri
M-as vrea observator al timpului Prezent
Si-al faptelor traite pana Ieri.
Dar viata mea continua cu Azi
Si-o pot intrezari pe cea de Maine…
          Aici e marea mea durere
          Ca-ncerc sa va expun doar o parere
          Gandind la ce va fi
          Dupa ce TOT dispare
          Rapus de razele din Soare!
Si cum sa va asigur,eu, ca- asa va fi
Pana nu veti vedea si veti trai?
Azi putem sti sigur doar atat:
Ca “vom dormi precum ne-am asternut”.

                       II

Ca-asa-i cladita viata-
Si bietul Om  se-agita
De seara pana dimineata
Cu gandul va zbura oricat,
Scrutandu-si viitorul,
Stiind prin ce-a trecut.
Caci tmpul de la vis la fapta
Devine tot mai scurt… 

                     
Si-n viitorul prevazut
Ce-ar mai putea avea
Din tot  ce-a cunoscut?
Orase, sate, sosele asfaltate
Aerodroame, porturi sau gari
Locomotive, trenuri, masini de orice fel
Vor disparea cu siguranta toate!
Nemaifiindu-I necesare
Ca mijloc de  deplasare.
Caci Omul va ajunge sa strabata
Cu mintea-i luminata,
Ce prin creer i se- arata,
Distante infinite
In cateva clipite.
Ca TOT sa se adevereasca
Deajuns e sa gandeasca.
Cu Gandul, prin teleportari
Va reusi strabate oricate departari.
- Dar unde-atunci vom locui?
- In locu-n care te gasesti
           Acolo locuiesti.
- Si rostul vietii care este?
- De rostul vietii te intrebi?
   Priveste!
   Fata de-ntinse campuri
             cu rauri si paduri,
   Prin care misuna de toate-
             insecte, fluturi, serpi
             ori pasari si-animale,
   Fata de-oceane vaste-
             IZVORUL vierii noastre
             Cu-adancuri abisale
             fantastic populate
             cu mii carduri de pesti,
   Ori
fata de tacutii munti
             semeti, abrupti
             cu-inalte creste,
   Prin OM,
             MATERIA VA STI  CA  ESTE
             Schimbandu-si forma zi de zi
           A  FOST , EXISTA  SI  VA  FI!

            

                       III

- Dar despre sora, frate, mama sau tata
   Nu va mai fi vroba niciodata?
- Au pestii sentimente de iubire?
             Fereasca Sfantul…
   Doar cand iau aer
   Ii mangaie pe crestet vantul
   Altminteri, la margine de ape,
   In loc bine stiut,
   Femelele se-aduna
   Si oua cat de mult.
             Grabindu-se, nu cumva altii
             sa treaca peste rand
             Vin si masculii eleganti
   Prin cuibul mare-al apei calde
   Sa-si lepede cu grija laptii.
   Raman o clipa-n asternut
   Apoi, vaslind din aripioare
   Vor disparea-n Necunoscut
             Curand, ghidati de razele de soare
             Iesi-vor puii sa se scalde
------------------------------------------------------
………………………………………………
La fel si-al Omenirii viitor
Pe-ntreg Pamantul
             doar un Popor,
Care-a descins in mii de ani
Tot din al haului Ocean
             Pamantul-Mama
             Si Tatal-Soarele din Cer
             Parintii Omului se cheama
             Acesta-i Marele Mister
Nascandu-ne avem ca  scop
De Mama sa-avem grija-anume
Cat timp Soarele n-apune
Mereu ‘nacelasi loc.
Cu multe secole in  urma,
Pe fratii vitregi,
            Mai rasfatati de soarta
I-au cunoscut stramosii nostril
            Veniti san e revada
            In care de lumina,
Din cand in cand si noua ni se-arata
Calari pe fulgere,
            Din steaua-ndepartata,
Mirati ca ne complacem in stare de razboi,
Mirati ca nu  dorim sa fie printer noi,
Ne viziteaza scurt, se tem.
Mama e grav bolnava,
Iar Tata ,ca bluestem,
Spre noi trimite-o jalba:
            De nu veti ingriji Pamantul,
            Pe el sa vietuiasca Omul
            Cu fratii lui cei vitregi,
            Va voi parjoli cu focul.
Cei ce mane-vor intregi
Sus pe munti,
                        N-au cum sa scape,
Ca-I voi  inneca prin ape !
            Cand toti se vor fi convins
            Ca suntem din acelasi neam,
            Se va-nfiripa pe Terra-
                        OMNISFERA!
              
                        IV

Acum drag Omule si frate
Cand stii de unde vii
Cunosti si a ta soarte,
Te bucura de Soare, de apa si verdeata
Respira-adanc in orice dimineata
De toate-acestea mereu esti dependent
Trecutul moare prin Prezent
Spre Viitor de-i alerga
Catandu-ti starea,
             vei afla:
              Pe Pamant cat te-ai foit
              Doar de-ai iubit
              Tu ai trait neamagit
              In rest, ai fost inexistent!
              Un robotel planificat
              A-i face Domnului pe plac
Iar Domnul nu s-a implicat direct
A stoarce vlaga
Din placutul lui PROIECT
L-a invrednicit pe Papa
Cum pe OM sa-l foloseasca
Voia sa i-o implineasca
Si, de-o fi Om sa nu-l asculte
Ravnind la Pomul cel cu fructe
Fiind atras de mari ispite
Gustand din poamele oprite,
Atunci din nou PESTE  sa-l faca
Sa-l arunce-n Marea Balta
Oferindu-si pentru joaca
 Alti ROBOTI ascultatori
Si degraba saritori
La poruncile-i DIVINE:
- Dragilor, prea bine stiti,
   Imi sunteti nepretuiti,
   Orisice vi se cuvine,
   Puteti fi asemeni MIE
   Dar mai sus…
                   E-O NEBUNIE!
---------------------------------------------------
……………………………………………
Ce-a facut Omul, se stie
A pornit gasi in lume     
Un loc bun de sihastrie
Si s-a izolat, se spune
Spre-a cata raspuns la toate
Cate-n minte-i stau pe-aproape
Ori la cele de departe
Ce-au izvor in Neagra Noapte
          Fie-ntregi ori pe jumate
          Raspunsuri ce le-a gasit
          Il socot far’ de pacate
          Cand de  Bine a gandit
Dar cand Rau-l prinde-n jug
Toate cele de el  fug
Valuri de nisip l-ajung
Nu mai vede, nici n-aude
Vaete-n suflet ascunde
          Nu se mira ca-a gresit
          Cand cu Rau’ sa-nfratit
          Toate cate-i trec prin minte
          Izvorand din Neagra Noapte
          Se NASC si-asteapta cuminte
          Sa-apara ca Mari Pacate!
                    
                V

Poate Satan, Lucifer sau Baal
Vor fi fiind- dar dincolo de mal
In Marea Balta doar noi suntem!
        Intr-un timp matusalem,
        Din strafund intunecat
             Pana pe inalte creste
             Tacticos s-a inaltat
             OMUL,-ce-a aflat ca este
MATERIA AJUNSA LA CONSTIINTA DE SINE
Apare, dispare si iarasi revine.
Apare-n trecut.
Dispare-n present
Si ce va mai fi,nu-i greu de ghicit-
Caci, El vesnic se misca sub chip diferit.

                       VI

Infinite ni se-ntind
Cai ce le putem urma
Din pacate doar pe una
Becurile ni se-aprind,
Calea Vietii Luminand-
            Acesta-i  DUMNEZEU CEL MARE-
            MATERIA FAR’DE HOTARE.
            Iar ceea ce ne guverneaza-
           -I MEMORIA EI GENEROASA
            Cand smeriti i ne rugam
            Creerul ni-l conectam
            La Memoria Globala
Sa nu avem indoiala,
Cand evlaviosi gandim.
Cum gandim, ne si-mplinim.
          Buni  sau Rai, de noi depinde
          Cum urmasii ne-or numi
          La plecare…toti, desigur
          Doar de bine ne-or vorbi
          Caci Rau si Bine la un loc
          In OM alcatuiesc UN TOT!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu