NU E OM RAU

Ti-s ochii plansi.

Sufletul trist

Si trupul vlaguit,

Pare un sac

Prea bine burdusit

Cu rumegus facut colac

In care maistrul pugilist

Loveste ritmic zi de zi

Dorind a-ti modela Mandria

Cu care I te-ai confesat

Ca tu-ti permiti sa il  trisezi

Oricand cu-un alt barbat !

Vazandu-te atat de trista,

stiindu-te mare artista,

incerc a te privi sub gene,

apropiindu-mi usor fata,

de-obrazu-ti rece ,

azi, ca gheata.

  Constat , si satisfactia mi-I mare

  Ca tu la panda

iti scoti gheare

     O noua prada sa insfaci.

     Cu cea de ieri

  ai  fost mai blanda

  Pe cea de azi

deloc n-o placi

Cu-un salt gigant

In spate-I cazi

Si-o storci de vlaga,

 Elegant,

     Cu-un aer rafinat de vampa.

     Apoi, cu multele pareri de rau,

     Te-ndrepti spasita, cu botul mic,

     Ca si cum,tu, nu stii nimic,

     Spre locul tau de tihna

Dorind ca dragul Natarau

Cand va veni ,

Sa te alinte cu-un pupic,

Ca tie-ti este tare rau

De-atata neodihna.

 

Cum ti-as sari  in ajutor,

Sa fiu cel “alt barbat”

Doamne,

Cum  toate cele azi ma dor

       Stiindu-ma-nselat !

 

Ce bine te adapostesti

Nu te trezesti nici cand prin geam

Mai zboara cate-o piatra dura.

Cu ea, ar vrea Mdme Margean

S-astupe a ta gura.

Caci zice ea:

Cu nimic nu-I mai de soi,

Ce- are-n plus fata de noi?

Isi lasa sanii mari cam goi

Si poarta stransa la mijloc

Cedeaza trecerea pe loc,

Nu sade nici la stop !

Si-I tot da mereu cu gura

Cand in sus si  cand in jos -

Ca ei nu-I place friptura,

Da-I moarta dupa cabanos !

……………………………

Sa-si pastreze ce-a ales

Dar sa-mi lase-n pace- amantul

Ca de nu,

Ii sparg ,azi, capul.

 

Asadar pietrele din pat,

Madame Margean le-a aruncat

Sa nu te iei de-al ei amant !

 

Barbatul ei, ca si al tau ,

Nu e Om rau-

E-un natarau !