SFETNIC BUN

Mergi si cata-ti fericirea

          In inchipuirea ta

          Prin diverse alte locuri

          E normal sa fie-asa.

          Vei cunoaste alte jocuri

          Ce-ti vor declansa pornirea

                   Simturilor adormite

          Cand vei plange si vei geme

          De acele mari placeri,

          Tu sa nu-ti aduci aminte

          Sa traiesti fara-a te teme…

          Ale noastre juraminte

          Au tinut doar pana ieri.

          Slobod gandul tau sa zboare

          Lasa ochii larg deschisi

          Prin lumina de la soare

          Ma voi strecura furis

          Ca sa-ti fur o sarutare.

          Poate dupa-acest preumblet

          Te vei fi convins de-acum

          Viata-I chin –

                   Un vesnic scancet

                   De placere, de necaz ori de durere.

          Bine-I pe-al vietii drum

          Sa-ntalnesti si-un SFETNIC BUN

          A carui mare bucurie-

          I ferice sa te stie.

          Si dupa-alergari  in lumea toata,

          Sa te zareasca iar la poarta.

          Caci nu-I mai mare bucurie

          Pentru acel ce te asteapta

          Decat ferice sa te stie

          Dupa ce I te-ai dat lui toata.

                   C.S.G.

                   Ploiesti- 10.03.1999